PIETRÁR, pietrari, s.m. 1. Muncitor calificat care prelucrează piatra (pentru construcţii); cioplitor în piatră. ♦ (Înv.) Sculptor. ♦ Muncitor care pietruieşte drumul. ♦ (Reg.) Zidar. 2. Peşte răpitor cu corpul în formă de fus, de culoare galbenă pe aripioare şi brună spre coadă, care trăieşte în apele dulci adânci cu fundul pietros sau nisipos (Aspro zingel). 3. (Ornit.) Pietroşel sur. – Piatră + suf. -ar.

PIETRÁR s. v. pescar, pescărel, pescăruş, pietroşel, porcuşor, prundăraş, sobar, zidar.

PIETRÁR s. I. 1. (reg.) cioplitor. (~ la o carieră de marmură.) 2. pavagiu, pavator. (E ~ de profesie.) II. 1. (ORNIT.; Oenanthe oenanthe oenanthe) (rar) pietroşel-sur, (reg.) codalbiţă, pietroai-că-sură. 2. (IHT.; Aspro zingel) fusar mare, (reg.) fus, râp, sulă, peşte-de-piatră, peştele-ţiganului.

pietrár s. m. (sil. -trar), pl. pietrári

PIETRÁR¹ ~i m. 1) Muncitor specializat în prelucrarea pietrei. 2) Muncitor specializat în lucrările de construcţii din piatră; zidar. /piatră + suf. ~ar

PIETRÁR² ~i m. Peşte dulcicol de talie medie, cu corp fusiform, întâlnit în apele adânci şi cu fund pietros; peşte-de-piatră. /piatră + suf. ~ar