PÍUĂ, pive, s.f. 1. Instalaţie sau maşină folosită pentru împâslirea ţesăturilor de lână prin frecarea şi presarea lor între doi cilindri rotitori şi prin lovirea lor cu ciocane de lemn într-un mediu cald şi umed. 2. Vas de lemn, de metal sau de piatră de diverse forme şi mărimi, cu pereţii şi cu fundul gros, în care se pisează diverse substanţe sau corpuri solide. 3. Parte a şteampului în care se zdrobeşte un minereu. 4. Scobitură în piesa unei instalaţii, care serveşte la fixarea sau la rotirea altei piese din instalaţia respectivă. 5. (Înv. şi reg.) Mortier. 6. (Pop.; în expr.) A se pune piua (sau în piuă) = a se ghemui pentru a servi ca treaptă cuiva care vrea să ajungă la un loc înalt sau pentru a lua pe cineva în cârcă. [Pr.: pi-uă. – Pl. şi: piue. – Var.: (înv. şi reg.): pívă s.f.] – Lat. *pilla.

PIUÁ, piuez, vb. I. Tranz. A da o ţesătură de lână la piuă (1). [Pr.: pi-ua] – Din piuă.

PÍUĂ s. v. adăpătoare, jgheab, mortier, troacă, uluc.

PÍUĂ s. 1. (reg.) dârstă, (Transilv.) dubă, (Transilv. şi Bucov.) ştează, (Transilv. şi Maram.) vâltoare, (înv.) menghină. (~ pentru împâslirea dimiei.) 2. (MIL.) (reg.) mojar, treasc. (Tunul primitiv numit ~.)

PÍUA interj. v. atenţie.

PIUÁ vb. (Transilv. şi Maram.) a pisa. (A ~ abaua.)

piuá vb. (sil. pi-ua), ind. prez. 1 sg. piuéz, 3 sg. şi pl. piueáză, 1 pl. piuăm (sil. -uăm); conj. prez. 3 sg. şi pl. piuéze (sil. -ue-); ger. piuând (sil. -uând)

píuă s. f. (sil. -uă), g.-d. art. pívei; pl. píve

A PIU//Á ~éz tranz. (ţesături de lână) A da la piuă. [Sil. pi-ua] /Din piuă

PÍUĂ píve f. 1) Vas (de lemn, de metal, de piatră etc.), de diverse forme, în care se pisează diferite produse alimentare sau materiale solide. ♢ A bate apa în ~ (să se aleagă untul) a) a flecări; b) a munci fără nici un folos. 2) Maşină sau instalaţie pentru împâslirea ţesuturilor de lână. 3) înv. Tun primitiv care se încarcă pe la gura ţevii. [G.-D. pivei; Sil. -uă] /<lat. pilla