PLĂNUÍ, plănuiesc, vb. IV. Tranz. A face planuri; a pregăti ceva (în minte) pentru viitor; p. ext. a pune la cale, a unelti, a urzi. ♦ A determina, a preciza, a stabili, a hotărî. – Plan + suf. -ui.

PLĂNUÍ vb. 1. v. intenţiona. 2. (înv.) a chibzui, a medita. (A ~ acestea ...) 3. v. inventa. 4. v. pre-coniza. 5. a premedita, (rar) a precugeta. (A ~ o faptă rea.)

plănuí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. plănuiésc, imperf. 3 sg. plănuiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. plănuiáscă

A PLĂNU//Í ~iésc tranz. v. A PLANIFICA. /plan + suf. ~ui