PLANÉTĂ, planete, s.f. 1. Corp ceresc fără lumină proprie, satelit al Soarelui, care se vede pe cer sub forma unui punct luminos ca urmare a reflectării luminii solare; p. restr. Pământ (1). ♦ Orice corp ceresc fără lumină proprie, satelit al unei stele. 2. Zodie (în care se naşte cineva). ♦ Bilet care conţine preziceri naive privitoare la viitor şi pe care îl vând flaşnetarii extrăgându-l la întâmplare dintre altele de acelaşi fel (cu ajutorul unui papagal sau al unui şoarece dresat). [Var.: (înv.) planét s.m.] – Din fr. planète, lat. planeta.

PLANÉTĂ s. v. zodie.

PLANÉTĂ s. (ASTRON.) (pop.) zodie. (Mercur este o ~.)

planétă s. f., pl. planéte

PLANÉT//Ă ~e f. Corp ceresc din sistemul solar, fără lumină proprie, care se mişcă în jurul Soarelui pe o orbită eliptică. /<fr. planete, lat. planeta

PLANÉTĂ s.f. Corp ceresc obscur care se învârteşte în jurul Soarelui pe o orbită eliptică şi care primeşte lumină şi căldură de la Soare. [< lat. planeta, gr. planetes, cf. fr. planète].