PLUTITÓR, -OÁRE, plutitori, -oare, adj., s.n., s.f. 1. Adj. Care poate pluti la suprafaţa unui lichid; flotabil. ♢ Pod plutitor = platformă care serveşte la transportul persoanelor sau lucrurilor de la un mal la celălalt al unei ape; bac. Insulă plutitoare sau ostrov plutitor = îngrămădire de pământ, nisip sau nămol, mai ales în apele curgătoare, formând o insuliţă acoperită cu vegetaţie. ♦ Care se menţine în văzduh. ♦ (Înv.; despre ape curgătoare) Navigabil. 2. S.n. Corp care pluteşte la suprafaţa unui lichid şi care, fiind legat printr-un sistem de pârghii, cabluri etc., indică şi uneori reglează nivelul lichidului dintr-un recipient; flotor. ♦ Corp alcătuit dintr-un material cu densitate mai mică decât a apei, care serveşte la măsurarea vitezei unui curent de apă. 3. S.n. Construcţie care pluteşte, prevăzută cu un echipament cu ajutorul căruia poate îndeplini unele servicii de semnalizare sau de transport, folosită în navigaţie. 4. S.f. (Bot.) Rourică. 5. S.f. (Bot.; în sintagma) Plutitoare dulce = lemn-dulce. – Pluti + suf. -tor.

PLUTITÓR adj., s. 1. adj. (înv.) plutind. (Nave ~oare.) 2. adj. flotabil, flotant. (Corp ~.) 3. s. v. flotor. 4. adj. zburător. (Păsări ~oare.)

PLUTITÓR adj. v. navigabil.

plutitór adj. m., pl. plutitóri; f. sg. şi pl. plutitoáre

plutitór (obiect) s. n., pl. plutitoáre

PLUTIT//ÓR¹ ~oáre (~óri, ~oáre) 1) Care pluteşte. ♢ Pod ~ v. POD. 2) (despre plante acvatice) Care, neavând rădăcini fixate, pluteşte pe apă; natant. 3) Care se mişcă lin prin aer; care se menţine mult timp în aer. Nouraşi ~ori. /a pluti + suf. ~tor

PLUTIT//ÓR² ~oáre n. Dispozitiv care pluteşte la suprafaţa unui lichid dintr-un recipient, indicând (şi reglând) nivelul lichidului. /a pluti + suf. ~tor