POCÍ, pocesc, vb. IV. 1. Tranz. şi refl. A(-şi) schimba în rău înfăţişarea sau forma; a (se) urâţi, a (se) strâmba, a (se) schimonosi. 2. Tranz. (În credinţele populare) A desfigura, a sluţi; spec. a deochea. 3. Tranz. (Rar) A meni cuiva ceva rău, a cobi. – Din potcă.

POCÍ vb. v. deochea.

POCÍ vb. 1. v. desfigura. 2. v. stâlci. 3. v. maimuţări.

pocí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. pocésc, imperf. 3 sg. poceá; conj. prez. 3 sg. şi pl. poceáscă

A POC//Í ~ésc tranz. 1) A face să se pocească; a urâţi; a sluţi. 2) (persoane) A urâţi (mai ales la faţă) printr-o acţiune fizică brutală; a desfigura. 3) fig. (cuvinte, melodii etc.) A denatura încălcând corectitudinea; a stâlci; a schingiui. /Din potcă înv.

A SE POC//Í mă ~ésc intranz. A deveni urât; a se urâţi; a se sluţi. /Din potcă

pocí, pocésc, vb. IV (reg.; despre teren) a împrejmui, a închide cu pocii (crengi înfipte în pământ); (despre viţa de vie) a arăci (a pune araci).