PODOÁBĂ, podoabe, s.f. 1. (Adesea fig.) Obiect care înfrumuseţează pe cineva sau ceva; găteală, ornament; p. ext. lucru de preţ, de valoare; odor, bijuterie. ♦ Fig. Însuşire, calitate, atribut. ♦ Fig. Fală, cinste; strălucire. 2. (Pop.) Nume dat unor boli de piele. ♦ Nume dat unor insecte parazite care trăiesc pe corpul omenesc. – Din sl. podoba.

PODOÁBĂ s. 1. decor, decoraţie, ornament, ornamentaţie, (pop.) împodobire, zurzur. (Obiecte de ~.) 2. găteală, (rar) modă, (pop.) dichis. (Obiecte de ~ feminină.) 3. v. bijuterie. 4. v. înfloritură.

podoábă s. f., g.-d. art. podoábei; pl. podoábe

PODOÁB//Ă ~e f. 1) Obiect folosit pentru înfrumuseţare; ornament. 2) Obiect din metal preţios incrustat cu pietre scumpe; giuvaier; bijuterie. 3) fig. Persoană sau obiect cu calităţi deosebite (bune sau rele). Bună ~. [G.-D. podoabei] /<sl. podoba