PÓRŢIE, porţii, s.f. 1. Cantitate determinată dintr-un material, dintr-o substanţă, dintr-un aliment, destinată a fi utilizată dintr-o dată sau într-un anumit interval de timp. 2. (Mai ales în forma porţiune) Parte dintr-un tot (divizat); bucată, fragment. [Var.: porţiúne s.f.] – Din fr. portion.

PÓRŢIE s. v. bir, dare, doză, impozit.

PÓRŢIE s. raţie, (înv. şi reg.) obricariţă, (înv.) mertic, oboroc, tain. (~ de mâncare.)

pórţie (cantitate dintr-un aliment) s. f. (sil. -ţi-e), art. pórţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. pórţiei; pl. pórţii, art. pórţiile (sil. -ţi-i-)

PÓRŢI//E ~i f. 1) Parte dintr-un tot care revine cuiva. ~ de pământ. 2) Bucată dintr-un material sau dintr-o substanţă luată pentru întrebuinţare (într-un anumit interval de timp). ~ de medicamente. 3) Cantitate de alimente care revin unei fiinţe, într-un timp determinat, pentru a-şi menţine existenţa; raţie. [G.-D. porţiei; Sil. -ţi-e] /<fr. portion

PÓRŢIE s.f. 1. Cantitate determinată dintr-o mâncare, dintr-un material etc. 2. V. porţiune. [Gen. -iei. / cf. fr. portion, lat. portio].