PORUMBÁR¹, porumbari, s.m. Arbust sălbatic din familia rozaceelor, cu ramuri spinoase, cu flori albe şi cu fructe sferice de culoare neagră-vineţie, cu gust acru, astringent; porumbel (III 2), scorombar (Prunus spinosa). – Porumbă¹ + suf. -ar.

PORUMBÁR², (I) porumbare, s.n., (II) porumbari, s.m. I. S.n. 1. Adăpost pentru porumbei (I 1); porumbărie (1), hulubărie. 2. Construcţie de nuiele sau de şipci în care se păstrează ştiuleţii de porumb; coşar, pătul, porumbărie (2). II. S.m. (Reg.) Specie de uliu. – Porumb + suf. -ar.

PORUMBÁR s. v. erete, uliu.

PORUMBÁR s. 1. v. pătul. 2. coşar, pătul, (reg.) magazin, (Mold. şi Transilv.) coş, (Transilv.) coşarcă. (~ de porumb.)

PORUMBÁR s. (BOT.; Prunus spinosa) porumbel, (înv. şi reg.) târn, (reg.) coţobrel, curcudel, mărăcine, porumb, porumbea, scorombar, spin.

porumbár (arbust, pasăre) s. m., pl. porumbári

porumbár (adăpost pentru porumbei, pătul) s. n., pl. porumbáre

PORUMBÁR¹ ~e n. 1) Construcţie mică de lemn care serveşte drept adăpost pentru porumbeii de casă; hulubărie. 2) rar Construcţie din nuiele împletite sau din scânduri bătute rar în care se păstrează ştiuleţii de porumb; sâsâiac; coşar; leasă; pătul. /porumb + suf. ~ar

PORUMBÁR² ~i m. Arbust spinos, foarte ramificat, cu frunze dinţate, cu flori albe şi cu fructe mici rotunde, de culoare neagră-albăstruie. /porumb + suf. ~ar