POSÁC, -Ă, posaci, -ce, adj. (Despre oameni şi manifestările lor) Lipsit de veselie, prost dispus; tăcut, morocănos, necomunicativ, nesociabil. ♦ (Despre vreme, peisaje etc.) Care inspiră melancolie; dezolant, deprimat. – Et. nec.

Posac ≠ comunicativ, hazliu, vesel

POSÁC adj. v. demoralizant, deprimant, descurajant, dezolant, mohorât, poso-morât, trist.

POSÁC adj. 1. v. ursuz. 2. v. încruntat. 3. morocănos, răutăcios, ursuz, (fig.) acru. (Vorbea cu ton ~.)

posác adj. m., pl. posáci; f. sg. posácă, pl. posáce

POSÁ//C ~că (~ci, ~ce) Care vădeşte nemulţumire; cuprins de rea dispoziţie; posomorât; morocănos; ursuz. /Orig. nec.