POTRÍVNIC, -Ă, potrivnici, -ce s.m. şi f., adj. 1. S.m. şi f. Adversar, rival, duşman, inamic. 2. Adj. Care manifestă o atitudine ostilă, duşmănoasă faţă de cineva sau de ceva; care se împotriveşte; duşmănos. ♦ (Despre vreme) Neprielnic, nefavorabil. 3. Adj. Opus, contrar. ♦ (Cu sens local) Care se află în sens opus, în direcţie contrară. [Var.: (înv.) protívnic, -ă adj.] – Din sl. protivĩnikŭ.

Potrivnic ≠ adept, prieten, prielnic

POTRÍVNIC s., adj. 1. s., adj. v. duşman. 2. adj. v. duşmănos. 3. adj. v. antagonist. 4. adj. v. duşmănos. 5. adj. v. nefavorabil. 6. adj. v. contradictoriu. 7. adj. v. opus.

potrívnic s. m., adj. m. (sil. -triv-), pl. potrívnici; f. sg. potrívnică, g.-d. art. potrívnicei, pl. potrívnice

POTRÍVNI//C ~că (~ci, ~ce) 1) şi substantival Care se împotriveşte. 2) (despre caractere, fenomene etc.) Care se opune prin felul său de a fi; opus. 3) (despre timp) Care este neprielnic; nefavorabil. /<sl. protiviniku