POVĂŢUITÓR, -OÁRE, povăţuitori, -oare, s.m. şi f. (Adesea adjectival) Persoană care dă cuiva sfaturi, care îndrumează, călăuzeşte. ♦ Ceea ce serveşte cuiva drept călăuză, îndrumător. [Pr.: -ţu-i-] – Povăţui + suf. -tor.

POVĂŢUITÓR s. v. cap, căpetenie, comandant, conducător, mai-mare, şef.

POVĂŢUITÓR s., adj. 1. s. v. îndrumător. 2. s. v. sfetnic. 3. adj., s. v. îndrumător. 4. adj. îndrumător, sfătuitor, (înv.) învăţător. (Carte ~oare.)

povăţuitór s. m. (sil. -ţu-i-), pl. povăţuitóri

POVĂŢUIT//ÓR¹ ~oáre n. înv. Lucrare în care se dau poveţe într-un anumit domeniu; călăuză; ghid. [Sil. -ţu-i-] /a povăţui + suf. ~tor

POVĂŢUIT//ÓR² ~oáre (~óri,~oáre) m. şi f. Persoană care povăţuieşte, care dă sfaturi; sfătuitor. [Sil. -ţu-i-] /a povăţui + suf. ~tor