POVESTÍRE, povestiri, s.f. Acţiunea de a povesti şi rezultatul ei; povestit. ♦ Naraţiune literară de dimensiuni relativ reduse, care conţine un fond liric. – V. povesti.

POVESTÍRE s. 1. arătare, expunere, istorisire, înfăţişare, narare, prezentare, relatare, (rar) relaţie, (înv.) spunere. (O ~ fidelă a faptelor.) 2. v. naraţiune. 3. v. basm.

povestíre s. f., g.-d. art. povestírii; pl. povestíri

POVESTÍR//E ~i f. 1) v. A POVESTI. 2) Creaţie literară în proză care are un subiect mai puţin complicat şi dimensiuni mai reduse decât un roman. /v. a povesti

Povestire care se bazeaza pe ìntåmpläri reale ìncålcite cu ìntåmplari fantastice.