POZITÍV, -Ă, pozitivi, -e, adj. l. Care se întemeiază pe experienţă, pe fapte, pe realităţi; p. ext. care are un caracter de certitudine; cert, adevărat, real, sigur. ♢ Ştiinţe pozitive = ştiinţe experimentale. ♦ Care are o semnificaţie justa, valoare; valoros; demn de urmat, de imitat. Experienţă pozitivă. 2. (Despre oameni) Realist, cu spirit practic. 3. Care este mai mare decât zero sau egal cu zero; care se notează în scris cu semnul plus (+). Număr pozitiv. Temperatură pozitivă. ♦ (Despre sarcina electrică) De acelaşi fel cu sarcina nucleelor atomice sau cu sarcina obţinută prin frecarea unui baston de ebonită cu un postav. ♦ Prin care iese curentul electric sau care se leagă de acest loc. Pol pozitiv. 4. (Despre analize medicale) Care confirmă prezenţa în organism a unui anumit agent patogen. 5. (Log.; despre noţiuni, raţionamente) Care afirmă ceva. 6. (în sintagma) Probă (sau imagine etc.) pozitivă = (şi substantivat, n.) copia unui negativ fotografic care redă ca în realitate părţile luminoase şi cele întunecate ale obiectului fotografiat. 7. (Gram.; în sintagma) Grad pozitiv (şi substantivat, n.) = formă a adjectivului sau a adverbului cu ajutorul căruia se exprimă însuşirea unui obiect sau a unui proces privite izolat, fără referire la alte obiecte sau procese. – Din fr. positif, lat. positivus.

Pozitiv ≠ negativ

POZITÍV adj. 1. adevărat. 2. v. practic. 3. v. eficace. 4. bun. (Latura ~ a fenomenului.)

pozitív adj. m., pl. pozitívi; f. sg. pozitívă, pl. pozitíve

pozitív s. n., pl. pozitíve

POZITÍV¹ ~e n. Imagine fotografică a unui obiect, în care distribuţia luminii şi a umbrei corespunde celei reale; copie a negativului. /<fr. positif, lat. positivus

POZITÍV² ~ă (~i, ~e) (în opoziţie cu negativ) 1) Care conţine o afirmaţie; care exprimă aprobare sau acceptare; care are un caracter cert. Răspuns ~. 2) Care are însuşiri bune; bun. ♢ Erou ~ personaj dintr-o operă artistică înzestrat cu calităţi considerate bune. 3) (despre personaje) Care are spirit practic; realist. 4) mat. (despre valori numerice) Care este mai mare decât zero sau se notează cu semnul plus. Număr ~. 5) (despre sarcini electrice) Care este de acelaşi fel cu sarcina nucleelor atomice sau cu sarcina electrică dobândită de un baston de ebonită prin frecare cu postav. 6) med. (despre analize, reacţii, probe) Care confirmă prezenţa în organism a unui agent patogen. 7): Grad ~ formă iniţială a categoriei gramaticale a gradelor de comparaţie la adjective şi adverbe. /<fr. positif, lat. positivus

POZITÍV, -Ă adj. 1. Întemeiat pe fapte, pe experienţă. ♦ Sigur; constant; adevărat. ♦ Valoros. ♦ Care exprimă o afirmaţie. 2. (Despre numere) Mai mare decât zero. 3. (Despre persoane) Realist, înclinat către o activitate practică, către ştiinţe exacte. // s.n. 1. Fotografie care prezintă copia unui negativ fotografic şi care redă, în chip asemănător cu realitatea, părţile luminoase şi cele întunecate ale obiectului fotografiat. 2. (Gram.) Grad pozitiv (şi s.n.) = formă a adjectivului sau a adverbului cu ajutorul căreia se notează existenţa însuşirii la un obiect oarecare privit izolat. [< fr. positif, lat. positivus].