PRĂPẮD, prăpăduri, s.n. 1. Dezlănţuire de forţe, provocată de fiinţe sau de elementele naturii, care pricinuieşte mari distrugeri de bunuri sau de vieţi omeneşti; urgie, ruină, dezastru. ♢ Expr. Prăpădul pământului (sau Domnului, lui Dumnezeu), se spune despre o nenorocire îngrozitoare, despre ceva insuportabil, copleşitor. 2. Cantitate foarte mare, enormă; mulţime imensă; puhoi. – Din prăpădi (derivat regresiv).

PRĂPĂD s. v. dezastru.

prăpăd s. n., pl. prăpăduri

PRĂPẮD ~uri n. 1) Nenorocire mare şi grea care se abate asupra unei colectivităţi; catastrofă de mari proporţii; dezastru; calamitate; flagel; urgie. 2) Dezlănţuire violentă a unor forţe nimicitoare; urgie. 3) fig. Cantitate foarte mare; mulţime nenumărată. /v. a (se) prăpădi