PRĂZNUÍ, prăznuiesc, vb. IV. 1. Tranz. A celebra un eveniment religios; p. gener. a serba, a sărbători, a ţine o sărbătoare. 2. Intranz. A petrece, a se ospăta; a benchetui, a chefui. – Din sl. prazdĩnovati.

PRĂZNUÍ vb. 1. v. aniversa. 2. v. chefui.

prăznuí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. prăznuiésc, imperf. 3 sg. prăznuiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. prăznuiáscă

A PRĂZNU//Í ~iésc pop. 1. tranz. (evenimente religioase) A marca printr-o solemnitate; a sărbători; a serba. 2. intranz. 1) A ţine sărbătoare; a serba. 2) A petrece bând şi mâncând într-o companie; a chefui; a benchetui. /<sl. prazdinovati