PREA adj. 1. Mai mult decât (este necesar), din cale afară de..., peste măsură, extrem de..., foarte (mult). ♢ Expr. Nu (sau nici) prea = nu chiar, nu tocmai, nu foarte; potrivit. A fi prea din cale-afară (sau prea de tot) = a depăşi orice limită admisă. A nu şti prea multe = a fi supărăcios, irascibil, a reacţiona impulsiv; a nu şti de glumă. (Fam.) Asta e prea-prea = asta întrece măsura. Mult prea... = excesiv, exagerat. Nici prea-prea, nici foarte-foarte = aşa şi aşa, nici bine, nici rău; potrivit; mediocru. ♢ (Ajută la formarea superlativului absolut) Nu e nici prea mult, nici prea puţin. 2. Element de compunere care înseamnă „foarte“, „peste măsură“ şi care serveşte la formarea unor substantive, a unor adjective şi a unor verbe. – Din sl. prĕ.

PREA adv. v. foarte.

PREA adv. 1. cam, exagerat, excesiv. (Rochie ~ scurtă.) 2. tocmai. (Nici tocmai tânără, nici ~ bătrână.)

prea adv.

PREA adv. Peste măsură (de mult, de tare etc.); extrem (de bine, de frumos etc.). ♢ A fi ~ din cale-afară (sau ~ de tot) a fi ieşit cu totul din comun. Nici ~-~, nici foarte-foarte nici bine, nici rău; potrivit; aşa şi aşa. Se ~ poate s-ar putea; este posibil. /<sl. prĕ

Prea rafinat, excesiv de subtil, complicat, greu de inteles.