PRECĂDÉRE s.f. Întâietate, prioritate, preferinţă acordată unei persoane, unei probleme etc. ♢ Loc. adv. Cu precădere = în primul rând, înainte de orice; mai ales, în (mod) special, îndeosebi, de preferinţă. – Pre¹- + cădere.

PRECĂDÉRE s. v. prioritate.

precădére s. f., g.-d. art. precădérii

PRECĂDÉRE f. fam. Întâietate a unui obiect, a unei fiinţe sau situaţii în raport cu altele (când există posibilitatea de a alege); preferinţă. ♢ Cu ~ mai ales; îndeosebi. /pre- + cădere

PRECĂDÉRE s.f. Prioritate; preferinţă. ♦ Cu precădere = mai ales, de preferinţă. [< pre- + cădere].