PREDISPOZÍŢIE, predispoziţii, s.f. 1. Înclinare, dispoziţie înnăscută pentru ceva, constituind premisa favorabilă pentru dezvoltarea talentului; înclinaţie, aplecare. 2. Sensibilitate crescută sau receptivitate a organismului faţă de anumite boli. – Din fr. prédisposition.

PREDISPOZÍŢIE s. 1. v. aptitudine. 2. (MED.) (înv.) predispunere. (~ la diabet.)

predispozíţie s. f. → dispoziţie

PREDISPOZÍŢI//E ~i f. 1) Dispoziţie naturală; atracţie înnăscută spre o anumită activitate; înclinaţie; vocaţie. 2) Stare de sensibilitate a organismului care permite să contracteze anumite boli. /<fr. prédisposition

PREDISPOZÍŢIE s.f. Dispoziţie naturală, înclinare spre ceva. ♦ Receptivitate la anumite boli. [Gen. -iei, var. predispoziţiune s.f. / cf. fr. prédisposition].