PREGĂTÍRE, pregătiri, s.f. 1. Acţiunea de a (se) pregăti şi rezultatul ei. 2. (În sintagma) Pregătire de artilerie = tragere de artilerie care precedă declanşarea atacului propriilor trupe. – V. pregăti.

PREGĂTÍRE s. 1. aranjare, preparare, preparat, (rar) preparaţie. (~ celor necesare la drum.) 2. v. gă-tit. 3. aranjare, facere. (~ patului.) 4. (la pl.) preparative (pl.). (~ de nuntă.) 5. v. formare. 6. instruire, îndrumare. (~ unei fete pentru viaţa de gospodină.) 7. v. meditare. 8. v. învăţătură. 9. v. formaţie. 10. v. capacitate. 11. cunoştinţă, (înv.) ştiinţă. (Nu avea nici o ~ în acest domeniu.)

pregătíre s. f., g.-d. art. pregătírii; pl. pregătíri

PREGĂTÍR//E ~i f. 1) v. A PREGĂTI. 2) Ansamblu de cunoştinţe (într-un domeniu) de care dispune cineva. ♢ A avea ~ a fi bine instruit. /v. a (se) pregăti

pregatire profesionala