PRELÍNGE, prelíng, vb. III. Refl. 1. (Despre lichide) A se scurge foarte încet, picătură cu picătură (de-a lungul unui obiect); a curge domol. ♦ Tranz. A lăsa să curgă încet. 2. (Fam.), A se strecura, a se furişa; a aluneca. – Pre² + linge.

PRELÍNGE vb. 1. v. scurge. 2. v. curge.

PRELÍNGE vb. v. fofila, furişa, strecura.

prelínge vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. prelínge, perf. s. 3 sg. prelínse; part. prelíns

A SE PRELÍNGE mă prelíng intranz. 1) (despre lichide) A curge încet şi în cantităţi mici de-a lungul sau pe marginile unui obiect. 2) (despre lumini, arome etc.) A pătrunde puţin câte puţin. 3) fig. (despre fiinţe) A trece pe neobservate. /pre- + a linge

prelínge, prelíng, vb. III (reg.) a linge îndelung, a netezi bine cu limba (vaca prelinge viţelul la naştere).