PRELUCRÁ, prelucrez, vb. I. Tranz. 1. A modifica forma, dimensiunile, constituţia sau aspectul unui material (pentru a obţine produse finite, materii prime etc.). ♦ A adapta unor scopuri determinate o operă literară, ştiinţifică etc. 2. A expune, a explica, a analiza în faţa unei adunări conţinutul unor documente, al unei rezoluţii, al unui articol din presă etc. ♦ A căuta să convingă pe cineva să facă ceva, să recunoască ceva etc. – Pre² + lucra.

PRELUCRÁ vb. 1. a lucra. (A ~ fierul.) 2. v. mo-difica. 3. (LIT.) a adapta, a localiza. (A ~ o piesă de teatru.)

prelucrá vb. (sil. -cra), ind. prez. 1 sg. prelucréz, 3 sg. şi pl. prelucreáză; part. prelucrát

A PRELUCR//Á ~éz tranz. 1) (materii prime, materiale) A aduce în stare finită; a transforma într-un fabricat (prin modificarea formei, a dimensiunilor, a aspectului etc.). 2) (texte, motive muzicale etc.) A supune unor modificări de formă sau/şi de conţinut, păstrând esenţialul originalului; a stiliza. 3) (conţinutul unei lucrări, unui document etc.) A expune explicând. 4) (persoane) A căuta să convingă de ceva (în realizarea unei acţiuni, adoptarea unei atitudini etc.). /pre- + a lucra

PRELUCRÁ vb. I. tr. 1. A transforma, a trece de la o stare brută la una finită (un material, o piesă etc.). 2. A reface o lucrare, o operă etc. 3. A lămuri; a expune, a explica (o idee, o carte etc.). 4. A căuta să convingi pe cineva să facă ceva sau să-l determini să înţeleagă un lucru. [< pre- + lucra].