LUCRÁ, lucrez, vb. I. 1. Intranz. şi tranz. A efectua, a presta o muncă, a face un lucru; a munci. ♢ Expr. (Trans.) A nu avea ce lucra = a face un lucru care putea fi sau trebuia evitat, a nu-şi vedea de treabă. 2. Intranz. A fi în mişcare, în acţiune; a dezvolta o activitate într-o direcţie oarecare; a funcţiona. 3. Intranz. A acţiona în chip eficace, a avea efectul dorit asupra cuiva, a fi eficient. 4. Tranz. A da unui material brut altă formă, făcând din el un obiect oarecare; a prelucra un material; a realiza, a executa. ♦ A clădi, a construi. ♦ A face, a confecţiona; a fabrica. ♦ A coase, a broda; a împleti. 5. Tranz. Fig. (Fam.) A unelti împotriva cuiva. [Prez. ind. şi: (reg.) lúcru] – Lat. lucubrare.

A lucra ≠ a (se) odihni, a şedea, a trândăvi, a trântori

LUCRÁ vb. v. acţiona, complota, conjura, conspira, unelti.

LUCRÁ vb. 1. v. munci. 2. v. activa. 3. a funcţiona, a servi, a sluji, (înv.) a posluşi. (~ de 20 de ani ca laborantă.) 4. v. prelucra. 5. v. cultiva. 6. v. func-ţiona.

lucrá vb. (sil. -cra), ind. prez. 1 sg. lucréz, 2 sg. lucrézi, 3 sg. şi pl. lucreáză

A LUCR//Á ~éz 1. intranz. 1) A acţiona depunând eforturi susţinute (fizice sau intelectuale); a depune o muncă; a munci. ~ la uzină. ~ din greu. ♢ ~ ca un rob a presta o muncă foarte grea, obosind peste măsură. 2) A exercita o activitate profesională sau o specialitate; a munci. ~ ca medic. 3) A depune un efort fizic sau/şi intelectual susţinut permanent (pentru a obţine un rezultat util); a munci. 4) (despre mecanisme, vehicule, organe, maşini, aparate etc.) A fi în acţiune; a-şi îndeplini funcţia; a funcţiona; a merge. 5) A acţiona în mod eficace; a avea efect. Legea ~ează. Medicamentul ~ează. 2. tranz. A supune unei acţiuni sistematice (pentru a modifica forma, a face folositor etc.); a modifica prin muncă. ~ pământul. ~ lemnul. [Sil. lu-cra] /<lat. lucrare