PRESCHIMBÁ, preschímb, vb. I. 1. Tranz. A ceda un lucru în locul altuia (cam de aceeaşi valoare); a face schimb. 2. Tranz. şi refl. A (se) transforma, a (se) schimba. – Pre² + schimba.

PRESCHIMBÁ vb. 1. v. schimba. 2. a reînnoi. (Şi-a ~ permisul.) 3. v. metamorfoza.

preschimbá vb. (sil. mf. pre-), ind. prez. 1 sg. preschímb, 3 sg. şi pl. preschímbă; conj. prez. 3 sg. şi pl. preschímbe

A PRESCHIMBÁ preschímb tranz. 1) A face să se preschimbe; a preface; a modifica; a transforma. 2) (fiinţe, lucruri) A supune unui schimb echivalent; a ceda în schimb. /pre- + a schimba

A SE PRESCHIMBÁ mă preschímb intranz. A căpăta o altă formă sau un alt conţinut; a suferi modificări; a se preface; a se modifica; a se transforma; a se schimba. /pre- + a schimba