PREVÉNŢIE, prevenţii, s.f. 1. Arest preventiv; p. ext. stare de arest preventiv. 2. (Livr.) Prejudecată. [Var.: prevenţiúne s.f.] – Din fr. prévention, lat. praeventio, -onis.

PREVÉNŢIE s. (JUR.) arest preventiv, (înv. şi pop.) popreală.

PREVÉNŢIE s. v. evitare, împiedicare, îndepăr-tare, înlăturare, ocolire, preântâmpinare, prejudecată, prevenire, solicitudine.

prevénţie s. f. (sil. -ţi-e), art. prevénţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. prevénţiei; pl. prevénţii, art. prevénţiile (sil. -ţi-i-)

PREVÉNŢI//E ~i f. jur. Arest preventiv; detenţiune preventivă. [G.-D. prevenţiei; Sil. -ţi-e] /<fr. prévention, lat. praeventio, ~onis

PREVÉNŢIE s.f. 1. (Jur.) Arest preventiv. 2. Ansamblu de măsuri menite să evite apariţia unei boli, a unui accident etc. [Gen. -iei, var. prevenţiune s.f. / cf. fr. prévention, it. prevenzione].