PRIÉLNIC, -Ă, prielnici, -ce, adj. Care favorizează apariţia sau desfăşurarea unei acţiuni, a unui fenomen, a unui eveniment; favorabil, avantajos; potrivit, oportun. [Pr.: pri-el-] – Prii + suf. -elnic.

Prielnic ≠ vitreg, neprielnic

PRIÉLNIC adj. 1. v. favorabil. 2. v. binevenit. 3. v. binefăcător. 4. favorabil, propice, (fig.) surâzător. (Perspective ~.) 5. favorabil, nimerit, potrivit, propice, (pop.) priincios. (Un vânt ~ din spate.) 6. v. frumos.

priélnic adj. m. (sil. pri-el-), pl. priélnici; f. sg. priélnică, pl. priélnice

PRIÉLNI//C ~că (~ci, ~ce) 1) Care prieşte; care este în favoarea cuiva sau a ceva; favorabil; propice. 2) (despre împrejurări) Care apare la locul şi la timpul potrivit; corespunzător situaţiei; oportun. [Sil. pri-el-] /a prii + suf. ~elnic