PRIETENÉSC, -EÁSCĂ, prieteneşti, adj. Care ţine de prieteni, privitor la prieteni, specific prietenilor; amical, prietenos. [Pr.: pri-et-. – Var.: (reg.) prietinésc, -eáscă adj.] – Prieten + suf. -esc.

Prietenesc ≠ duşmănesc

PRIETENÉSC adj. 1. amical, prietenos, tovărăşesc. (Atitudine ~ească.) 2. v. binevoitor. 3. v. prietenos.

prietenésc adj. m. (sil. pri-e-), f. prieteneáscă; pl. m. şi f. prietenéşti

PRIETEN//ÉSC ~eáscă (~éşti) Care este caracteristic pentru prieteni; de prieten; amical. [Sil. pri-e-] /prieten + suf. ~esc