PRIGOÁNĂ, prigoane, s.f. Urmărire aprigă, pornire împotriva cuiva; măsuri represive luate de o autoritate împotriva cuiva; asuprire, persecuţie, prigonire. – Din prigoni (derivat regresiv).

PRIGOÁNĂ s. v. animozitate, ceartă, con-flict, dezacord, dezbinare, diferend, discordie, discuţie, disensiune, dispută, divergenţă, gâlceavă, învrăjbire, litigiu, neînţelegere, vrajbă, zâzanie.

PRIGOÁNĂ s. 1. v. oprimare. 2. v. persecuţie.

prigoánă s. f., g.-d. art. prigoánei; pl. prigoáne

PRIGOÁN//Ă ~e f. v. A PRIGONI. ♢ Goană şi ~ nevoie mare; stare grea. /v. a prigoni