PRIMEJDUÍ, primejduiesc, vb. IV. Tranz. A constitui o primejdie pentru cineva sau ceva; a ameninţa, a periclita. ♦ Refl. A-şi risca liniştea, securitatea, libertatea sau viaţa; a se expune. – Primejdie + suf. -ui.

PRIMEJDUÍ vb. 1. (înv.) a (se) pericola. (Te rog să nu-l ~.) 2. a ameninţa, a periclita. (Această situaţie îi ~ viaţa.) 3. v. risca. 4. v. compromite.

primejduí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. primejduiésc, imperf. 3 sg. primejduiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. primejduiáscă

A PRIMEJDU//Í ~iésc tranz. A supune unei primejdii; a pune în primejdie; a periclita. /primejdie + suf. ~ui