PRIPONÍ, priponesc, vb. IV. Tranz. 1. A lega un animal de (sau cu) un pripon. ♦ A pune piedică la picioarele animalelor (ca să nu poată fugi). ♦ A lega de un pripon o ambarcaţie. 2. P. gener. A imobiliza, a fixa ceva (prin legare); a lega. – Din pripon.

A priponi ≠ a dispriponi

PRIPONÍ vb. a lega, (Transilv. şi Ban.) a păivăni. (A ~ un animal la păscut.)

priponí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. priponésc, imperf. 3 sg. priponeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. priponeáscă

A PRIPON//Í ~ésc tranz. 1) (animale, ambarcaţii) A lega de un pripon. 2) fig. (obiecte) A imobiliza prinzând de ceva. /Din pripon