PRIVÁ, privez, vb. I. Tranz. (Livr.) A împiedica pe cineva să se bucure de un avantaj, de un drept care i se cuvine, de ceva necesar. ♦ Refl. A renunţa (de bunăvoie sau constrâns la ceva necesar) la un bun sau la un drept. – Din fr. priver, lat. privare.

PRIVÁ vb. v. lipsi.

PRIVÁ vb. v. refuza.

privá vb., ind. prez. 1 sg. privéz, 3 sg. şi pl. priveáză

A PRIV//Á ~éz tranz. (persoane, lucruri etc.) A face să nu (mai) beneficieze de ceva inerent şi necesar; a lipsi. ~ de drepturi. /<fr. priver, lat. privare

A SE PRIV//Á mă ~éz intranz. A renunţa la ceva inerent şi necesar. /<fr. priver, lat. privare

PRIVÁ vb. I. tr. A lipsi (pe cineva de ceva), a lua dreptul, putinţa (cuiva) de a beneficia de ceva. [< fr. priver, it., lat. privare].