PROBLÉMĂ, probleme, s.f. I. 1. Chestiune care prezintă aspecte neclare, discutabile, care necesită o lămurire, o precizare, care se pretează la discuţii. 2. Chestiune importantă care constituie o sarcină, o preocupare (majoră) şi care cere o soluţionare (imediată). 3. Chestiune care intră în sfera preocupărilor, a cercetărilor cuiva; obiect principal al preocupărilor cuiva; temă, materie. ♦ (Mat.) Chestiune în care, fiind date anumite ipoteze, se cere rezolvarea, prin calcule sau prin raţionamente, a unor date. II. 1. Dificultate care trebuie rezolvată pentru a obţine un anumit rezultat; greutate, impas. 2. Lucru greu de înţeles, greu de rezolvat sau de explicat; mister, enigmă. [Var.: (înv.) problém s.n.] – Din fr. problème, lat. problema.

PROBLÉMĂ s. v. propunere.

PROBLÉMĂ s. 1. chestiune, lucru, subiect, temă, (înv. şi reg.) prochimen, (înv.) materie. (Mulţimea şi diversitatea ~lor discutate; să trecem la ~ care interesează.) 2. v. chestiune. 3. v. afacere. 4. chestiune, lucru, poveste, pricină, socoteală, treabă, (înv.) madea, (rusism) predmet. (S-a lămurit ~ aceea?) 5. dificultate, greutate. (Sunt încă multe ~ de rezolvat.)

problémă s. f. (sil. -ble-), g.-d. art. problémei; pl. probléme

PROBLÉM//Ă ~e f. 1) Chestiune teoretică sau practică care poate fi rezolvată pe baza anumitor cunoştinţe şi raţionamente. ~ de aritmetică. ~ de şah. 2) Obiect de care se ocupă autorul unei lucrări sau al unei expuneri; temă. 3) Situaţie care are aspecte discutabile. 4) Afacere care necesită rezolvare; chestiune; treabă; lucru. 5) Lucru greu de înţeles sau de rezolvat. [G.-D. problemei] /<fr. probleme, lat. problema

problemá, probleméz, vb. I (înv.) a problematiza.

PROBLÉMĂ s.f. (Mat.) Chestiune de rezolvat a cărei soluţie, dezlegare se pot afla sau trebuie căutate prin calcul. 2. Lucru dificil, greu de înţeles, de explicat sau de rezolvat; chestiune de actualitate care trebuie rezolvată; chestiune. [Var. problem s.n. / cf. fr. problème, it., lat., gr. problema].