PROCLAMÁ, proclám, vb. I. Tranz. 1. A anunţa ceva în mod solemn şi oficial; a aduce la cunoştinţa publică (printr-o proclamaţie) un fapt de mare importanţă şi de interes general. 2. A acorda cuiva în mod oficial un titlu, un drept, o calitate. ♢ Refl. Colonia s-a proclamat independentă. 3. A crea, a institui, a stabili, a introduce. 4. A susţine ceva deschis, cu convingere; a afirma cu tărie. – Din fr. proclamer, lat. proclamare.

PROCLAMÁ vb. v. considera, socoti.

PROCLAMÁ vb. (JUR.) 1. a institui. (A ~ republica.) 2. v. decreta. 3. v. înscăuna. 4. a (se) declara. (A fost ~ preşedinte.)

proclamá vb. (sil. -cla-), ind. prez. 1 sg. proclám, 3 sg. şi pl. proclámă

A PROCLAMÁ proclám tranz. 1) A recunoaşte şi a declara în mod solemn, printr-un act oficial. ~ dreptul la suveranitate. 2) A anunţa sau a declara cu tărie în faţa unui public numeros. Prezidendul proclamă că adevărul va triumfa. /<fr. proclamer, lat. proclamare

PROCLAMÁ vb. I. 1. tr. A anunţa ceva în mod solemn. 2. tr., refl. A (se) învesti în mod oficial cu un titlu. 3. tr. A susţine, a declara ceva deschis, în public. [P.i. proclám şi -mez. / < fr. proclamer, it., lat. proclamare].