PROEMINÉNT, -Ă, proeminenţi, -te, adj. Care iese mult în relief. ♦ (Despre oameni sau acţiunile, realizările lor) Care iese din comun prin valoare, calităţi; remarcabil. [Pr.: pro-e-] – Din fr. proéminent.

PROEMINÉNT adj. 1. v. ieşit. (Parte ~ a unui obiect.) 2. boltit, bombat, (rar) scos. (O frunte ~.) 3. accentuat, pronunţat, puternic. (Maxilare ~; bărbie ~.)

PROEMINÉNT adj. v. important, însemnat, marcant, remarcabil.

proeminént adj. → eminent

PROEMINÉN//T ~tă (~ţi,~te) 1) Care depăşeşte limitele obişnuite evidenţiindu-se. Nas ~. 2) (despre persoane) Care se distinge prin calităţi deosebite; ieşit din comun prin aptitudini. /<fr. proéminent

PROEMINÉNT, -Ă adj. Ieşit în afară, în relief. ♦ (Despre oameni) Ieşit din comun (prin calităţile sale); excepţional. [Pron. pro-e-. / < fr. proéminent, cf. lat. proeminens].