PROPRIETÁR, -Ă, proprietari, -e, s.m. şi f. Persoană care are drept de proprietate asupra unui bun; stăpân, posesor; spec. persoană care posedă un imobil (considerată în raport cu chiriaşul ei). ♢ Mare proprietar = moşier, latifundiar. [Pr.: -pri-e-] – Din fr. propriétaire, lat. proprietarius.

PROPRIETÁR s. v. posesor.

PROPRIETÁR s. v. cap, căpetenie, comandant, conducător, mai-mare, şef.

proprietár s. m. (sil. -pri-e-), pl. proprietári

PROPRIETÁR ~ă (~i, ~e) m. şi f. 1) Persoană care are proprietate. 2) Persoană care posedă un imobil (în raport cu chiriaşul său). [Sil. -pri-e-] /<fr. propriétaire, lat. proprietarius

PROPRIETÁR, -Ă s.m. şi f. Deţinător al unui drept de proprietate asupra unui lucru, al unui bun mobil sau imobil de orice natură; stăpân. [Pron. -pri-e-. / cf. fr. propriétaire, lat. proprietarius].