PROVÉRB, proverbe, s.n. 1. Învăţătură morală populară născută din experienţă, exprimată printr-o formulă eliptică sugestivă, de obicei metaforică, ritmică sau rimată; zicală, zicătoare, parimie. 2. (Franţuzism) Operă dramatică scurtă, al cărei conţinut ilustrează un proverb (1). – Din lat. proverbium, fr. proverbe.

PROVÉRB s. zicală, zicătoare, vorbă bătrânească, (rar) parimie, (pop.) spunere, zicătură, zicere, zisă, (înv. şi reg.) poveste, (Ban.) cimilitură, (înv.) pildă. (Colecţie de ~e.)

provérb s. n., pl. provérbe

PROVÉRB ~e n. Expresie populară concisă, deseori figurată, care conţine o generalizare a experienţei de viaţă sub formă de povaţă sau de gând înţelept; vorbă din bătrâni; aforism popular. /<lat. proverbum, fr. proverbe

PROVÉRB s.n. 1. Zicătoare, zicală, maximă populară. 2. Proverb dramatic = mică piesă de salon din sec. XVII-XIX, jucată fără decor, având ca pretext un proverb. [Pl. -be. / < fr. proverbe, cf. lat. proverbium].