PUŞCĂRÍE, puşcării, s.f. Închisoare, temniţă, penitenciar. – Puşcar (înv. „tunar“ < puşcă) + suf. -ie.

PUŞCĂRÍE s. v. artilerie.

PUŞCĂRÍE s. (JUR.) 1. v. închisoare. 2. închisoare, ocnă, recluziune, temniţă. (Condamnat la 5 ani ~.)

puşcăríe s. f., art. puşcăría, g.-d. art. puşcăríei; pl. puşcăríi, art. puşcăríile

PUŞCĂRÍ//E ~i f. 1) Instituţie corecţională în care îşi ispăşesc pedeapsa persoanele private de libertate; temniţă; închisoare; penitenciar. 2) Clădire în care se află această instituţie. [G.-D. puşcăriei] /puşcar + suf. ~ie