PUDRÁ, pudrez, vb. I. 1. Tranz. şi refl. A (se) da cu pudră (pe faţă), a (se) farda cu pudră; a (se) pudrui. 2. Tranz. A acoperi cu un strat subţire de pulbere (de făină, de zahăr etc.). – Din pudră. Cf. fr. p o u d r e r.

PÚDRĂ, pudre, s.f. Material solid prefăcut în pulbere. ♦ Spec. Pulbere fină rezultată din mărunţirea unor corpuri solide de amidon sau orez (parfumată şi uneori colorată), care se întrebuinţează ca fard. ♦ Spec. Pulbere fină dintr-o substanţă medicamentoasă, folosită mai ales pentru acoperirea, protejarea sau tratarea pielii. – Din fr. poudre.

PÚDRĂ s. v. pulbere.

PUDRÁ vb. (rar) a prăfui, (înv.) a pudrui.

pudrá vb. (sil. -dra), ind. prez. 1 sg. pudréz, 3 sg. şi pl. pudreáză

púdră s. f. (sil. -dră), g.-d. art. púdrei; (sorturi) pl. púdre

A PUDR//Á ~éz tranz. 1) (faţa, pielea, părul) A da cu pudră (pentru a face să capete un aspect plăcut, pentru a trata, a proteja etc.). 2) (preparate culinare, în special copturi) A presăra cu zahăr pudră. /<fr. poudrer

PÚDR//Ă ~e f. 1) Produs cosmetic sub formă de pulbere fină şi moale, uşor parfumată, folosit în calitate de fard. 2) Material solid transformat în particule foarte mici şi fine; pulbere; praf. ~ de zahăr. 3) Substanţă pulverulentă medicamentoasă, folosită contra iritaţiilor pielii. [G.-D. pudrei] /<fr. poudre

PUDRÁ vb. I. 1. tr., refl. A (se) da cu pudră. 2. tr. A presăra praf pe o suprafaţă oarecare. [< fr. poudrer].

PÚDRĂ s.f. Pulbere, praf foarte fin cu bază de amidon (parfumat), folosit ca fard; pulbere fină folosită contra iritaţiilor pielii. ♦ Pulbere foarte fină (mai ales de zahăr). [< poudre].