PURIFICÁ, purífic, vb. I. Tranz. A face să fie pur, curat, neamestecat, limpede prin îndepărtarea corpurilor, a substanţelor sau a elementelor străine; a curăţa. ♦ (Tehn.) A epura. ♦ Refl. şi tranz. Fig. A deveni sau a face să devină pur din punct de vedere moral. – Din fr. purifier, lat. purificare.

A purifica ≠ a polua, a vicia

PURIFICÁ vb. 1. v. epura. 2. v. limpezi. 3. (TEHN.) a curăţa, (înv.) a lămuri. (A ~ un metal.) 4. v. împrospăta. 5. v. mântui.

purificá vb., ind. prez. 1 sg. purífic, 3 sg. şi pl. purífică

A PURIFICÁ purífic tranz. 1) (substanţe, materiale, medii etc.) A face să fie pur; a curăţa de impurităţi. 2) A elibera de tot ce este inutil sau dăunător. 3) A face să se purifice. /<fr. purifier, lat. purificare

A SE PURIFICÁ mă purífic intranz. (despre persoane) A deveni (mai) curat moraliceşte. /<fr. purifier, lat. purificare

PURIFICÁ vb. I. tr. A face pur; a curăţa. ♦ A elimina dintr-o limbă diferite elemente socotite străine. ♦ refl. A deveni mai pur din punct de vedere moral. [P.i. purífic. / < lat., it. purificare, cf. fr. purifier].