EPURÁ, epurez, vb. I Tranz. 1. A curăţa un amestec, o soluţie etc. de substanţele sau de corpurile nefolositoare sau dăunătoare. 2. Fig. A îndepărta elementele necorespunzătoare dintr-o instituţie, întreprindere, organizaţie etc. – Din fr. épurer.

EPÚRĂ, epure, s.f. Desen liniar care reprezintă în proiecţii diferitele părţi ale unei maşini, ale unei case etc. ♦ Reprezentare grafică precisă în scopul rezolvării unei probleme cu ajutorul construcţiilor geometrice. ♦ Diagramă. – Din fr. épure.

A epura ≠ a polua

EPURÁ vb. (TEHN.) v. purifica.

epurá vb., ind. prez. 1. sg. epuréz, 3 sg. şi pl. epureáză

epúră s. f., g.-d. art. epúrei; pl. epúre

A EPUR//Á ~éz tranz. 1) (amestecuri, soluţii, substanţe) A face pur prin eliminarea corpurilor străine. 2) (personalul unei întreprinderi) A reduce, dând afară. 3) (moravuri, limba, biblioteci etc.) A curăţa de lucruri inutile sau dăunătoare. /<fr. épurer

EPÚRĂ s.f. Reprezentare la scară, prin linii geometrice, a unui obiect oarecare. ♦ Desen realizat după o schiţă. {< fr. épure].

EPURÁ vb. I. tr. 1. A curăţa (o soluţie etc.) de substanţele sau de corpurile nefolositoare sau dăunătoare. 2. A îndepărta (dintr-o instituţie, o întreprindere etc.) elementele necorespunzătoare etc. [< fr. épurer].