PURITÁTE s.f. Faptul de a fi pur; curăţenie. ♦ Fig. (Rar) Castitate, curăţenie sufletească, candoare. – Din lat. puritas, -atis.

Puritate ≠ impuritate

PURITÁTE s. 1. curăţenie. (~ aurului.) 2. v. lim-pezime. 3. v. claritate. 4. v. desăvârşire.

PURITÁTE s. v. candoare, castitate, fecio-rie, inocenţă, neprihănire, nevinovăţie, pudicitate, pudoare, virginitate.

puritáte s. f., g.-d. art. purităţii

PURIT//ÁTE ~ăţi f. 1) Caracter pur. ~atea aurului. 2) fig. Curăţenie sufletească; nevinovăţie; neprihănire; inocenţă; candoare; castitate. /<lat. puritas, ~atis, fr. pureté

PURITÁTE s.f. Calitatea a ceea ce este pur; curăţenie. ♦ (Fig.) Nevinovăţie, castitate; candoare. [Cf. lat. puritas, fr. pureté].