|
pustiire. 4 rezultate gasite
PUSTIÍRE, pustiiri, s.f. Acţiunea de a (se) pustii şi rezultatul ei; distrugere, devastare, nimicire. ♦ (Concr.) Pustiu (I 1). [Pr.: -ti-i-] – V. pustii.
PUSTIÍRE s. 1. v. distrugere. 2. v. dezastru.
pustiíre s. f., g.-d. art. pustiírii; pl. pustiíri
Baza de date folosita este sub licenţă GPL şi a fost preluată de pe dexonline.ro. Ea poate fi downloadată de aici sau de aici
|
|