RĂŢIŞOÁRĂ, răţişoare, s.f. 1. (Zool.) Răţuşcă. 2. (Entom.) Gen de insecte coleoptere lungi, brune-cenuşii, cu rostrul lăţit, asemănător cu ciocul de raţă, care atacă porumbul, sfecla, ovăzul etc. (Tanymecus). 3. (Bot.; la pl.) Plantă erbacee perenă, cu rizom şi frunze lungi, cu tulpina scurtă, cu flori mari, albe, galbene sau violacee (Iris pumila). – Raţă + suf. -işoară.

RĂŢIŞOÁRĂ s. 1. v. boboc. 2. (BOT.; Iris pumila) (reg.) stânjenel.

răţişoáră s.f., g.-d. art. răţişoárei; pl. răţişoáre

RĂŢIŞOÁR//Ă¹ ~e f. (diminutiv de la raţă) Plantă erbacee cu tulpina scurtă, cu flori mari, divers colorate, care creşte prin pajişti. /raţă + suf. ~işoară

RĂŢIŞOÁR//Ă² ~e f. (diminutiv de la raţă) Insectă coleopteră, lungă, de culoare brună-cenuşie, cu gura lăţită, care atacă unele culturi agricole (porumbul, ovăzul, sfecla etc.). /raţă + suf. ~işoară