RÓSTRU, rostruri, s.n. 1. Organ bucal la unele insecte (muşte, ploşniţe etc.), alungit în formă de trompă. 2. Prelungire cartilaginoasă a botului rechinilor şi altor animale. 3. Un fel de ghimpe frontal al cefalotoracelui la unii raci. – Din lat. rostrum, fr. rostre.

róstru s. n., art. róstrul; pl. róstruri

RÓSTRU ~ri n. 1) (la unele insecte) Organ bucal de forma unei trompe. 2) Prelungire cartilaginoasă a botului unor peşti. /<lat. rostrum, fr. rostre

RÓSTRU s.n. 1. (Ant.) Pinten care se punea la prora corăbiilor. 2. Tribuna oratorilor în forul roman, împodobită cu prore de corăbii capturate în războaie. 3. Formaţie anatomică în formă de cioc. ♦ Partea terminală a scheletului unui belemnit. ♦ Organ bucal la unele insecte, alungit în formă de cioc. ♦ Prelungire care se observă la vârful unor organe (de exemplu la silicua verzei). [Pl. -ruri, (s.m.) -ri. / cf. lat. rostrum, fr. rostre].