RĂBDĂTÓR, -OÁRE, răbdători, -oare, adj. 1. Care suportă cu tărie (şi fără împotrivire) neplăceri fizice sau morale. ♦ (Despre lucruri) Rezistent, durabil. 2. Perseverent, stăruitor, tenace. – Răbda + suf. -ător.

RĂBDĂTÓR adj. v. concesiv, indulgent, îngă-duitor, tolerant.

RĂBDĂTÓR adj. 1. îndurător, (pop.) răbduriu. (E foarte ~ în faţa suferinţei.) 2. (livr.) pacient, (înv. şi pop.) răbduriu, (pop.) pilos, (înv.) suferitor. (Se arată ~ cu noi.) 3. perseverent, stăruitor, tenace, (livr.) pacient, (rar) răbduriu, (astăzi rar) străduitor, (pop.) pilos, (înv.) nevoitor. (O fire ~oare.)

răbdătór adj. m., pl. răbdătóri; f. sg. şi pl. răbdătoáre

RĂBDĂTÓR¹ adv. Cu răbdare. /a răbda + suf. ~ător

RĂBDĂT//ÓR² ~oáre (~óri, ~oáre) Care rabdă, care suportă cu tărie; îndurător. E foarte ~ în faţa suferinţei. / a răbda + suf. ~ător