RĂCEÁLĂ, răceli, s.f. 1. Temperatură scăzută; frig. ♦ Senzaţie de frig. 2. Fig. Lipsă de afecţiune, nepăsare, indiferenţă. 3. Nume generic dat unor boli contagioase localizate pe căile respiratorii superioare, manifestate prin guturai, traheită, bronşită, tuse cu expectoraţie, febră etc. – Răci + suf. -eală.

Răceală ≠ căldură

RĂCEÁLĂ s. v. apatie, calm, cumpăt, delăsare, fire, indiferenţă, indolenţă, inerţie, insensibilitate, nepăsare, pasivitate, placiditate, stăpânire, tembelism.

RĂCEÁLĂ s. 1. v. frig. 2. (MED.) (pop.) troahnă, (prin Mold.) rahnă, (Mold., Bucov. şi Transilv.) suhărie. (A contractat o ~ zdravănă.) *3. (fig.) reţinere, rezervă. (Spectacolul a fost primit cu destulă ~.)

răceálă s. f., g.-d. art. răcélii; (boli) pl. răcéli

RĂC//EÁLĂ ~éli f. l) Temperatură scăzută a mediului înconjurător; frig. 2) Senzaţie de rece. 3) fig. Atitudine lipsită de atenţie şi de bunăvoinţă faţă de cineva sau de ceva. Spectacolul a fost primit cu ~. 4) Boală cauzată de supunerea organismului la acţiunea frigului. [G.-D. răcelii] /a (se) răci + suf. ~eală