RĂCULÉŢ, răculeţi, s.m. 1. (Zool.) Răcuşor. 2. Plantă erbacee târâtoare cu flori albe-roşietice, al cărei rizom are proprietăţi diuretice şi depurative (Polygonum bistorta). – Rac + suf. -uleţ.

RĂCULÉŢ s. 1. (ZOOL.) răcuşor, (rar) răcuţ. 2. (BOT.; Polygonum bistorta) (reg.) cârligat, cârligăţică, cârligel, nodurar, şerpariţă, troscot, troscoţel, buruiana-rândunicii, iarba-balaurului, iarba-şar-pelui, iarbă-iute, iarbă-roşie, lemn-dulce, mo-ţul-curcanului, rădăcina-şarpelui.

răculéţ s. m., pl. răculéţi