RAC, raci, s.m. 1. Crustaceu comestibil acoperit cu o carapace tare, de culoare neagră-verzuie, care devine roşie la fiert, cu abdomenul inelat, cu cinci perechi de picioare, dintre care cea din faţă este în formă de cleşte (Astacus fluviatilis). ♢ Expr. A da înapoi (sau îndărăt) ca racul = a-i merge rău, a nu mai progresa. Roşu ca racul (sau ca un rac fiert), se spune despre o persoană foarte roşie la faţă. 2. (Art.) Numele unei constelaţii în dreptul căreia Soarele ajunge la solstiţiul de vară. ♢ Tropicul racului = cerc imaginar pe globul pământesc, la 23°27' nord de ecuator, care limitează zona tropicală de cea boreală. Zodia (sau semnul) racului = a patra dintre cele 12 zodii; zodia cancerului. 3. Nume dat unor unelte care prind sau agaţă ca picioarele racului (1): a) dispozitiv folosit pentru fixarea coloanei de ţevi de pompare în coloana de exploatare a unei sonde; b) dispozitiv folosit la prinderea şi readucerea la suprafaţă a unor piese scăpate sau rămase accidental în gaura de sondă. 4. Ustensilă de uz casnic, confecţionată din oţel, ascuţită şi prevăzută cu un mâner, cu care se extrag dopurile din sticlele înfundate; tirbuşon. 5. (Med.; pop.) Cancer. – Din sl. rakŭ.

RAC s. v. ancoră, cancer, coropişniţă, destupătoare, neoplasm, tirbuşon, tumoare malignă.

RAC s. 1. (ZOOL.; Astacus fluviatilis) (rar) stacoj. 2. (pop.) cancer. (Zodia ~ului.)

rac s. m., pl. raci

RAC¹ raci m. 1) Crustaceu dulcicol cu carapacea brună-verzuie (roşie după fierbere), având prima pereche de picioare în formă de cleşte. ♢ Roşu ca ~ul cu faţa foarte rosie. A da înapoi (sau îndărăt) ca ~ul a) a se retrage; b) a regresa. 2) la sing. art. pop. Constelaţie situată în dreptul Soarelui, când acesta ajunge la solstiţiul de vară. ♢ Tropicul ~ului paralela de 23°27' latitudine nordică. Zodia (sau semnul) ~ului unul dintre cele douăsprezece sectoare ale zodiacului; zodia Cancerului. 3) med. pop. Tumoare malignă constând din înmulţirea excesivă a celulelor cu distrugerea ţesuturilor vecine normale; cancer. /<sl. raku

RAC² ~uri n. Unealtă care serveşte la prins sau la agăţat. /<sl. raku

RAC, raci, s.m. ~ 4. (Mold.) ~ 6. (Înv.) Ancoră. 7. (Mil.) Unealtă de fier, de diferite forme, de unul din capetele căreia este fixată o tijă şi care se întrebuinţează pentru a extrage proiectilele de pe ţeava unei arme de foc. 8. Darac. (din sl. rakŭ; cf. bg., scr., pol., rus. rak, magh. rák)