RĂGUŞÍ, răguşesc, vb. IV. Intranz. A i se îngroşa şi a-i slăbi cuiva vocea din cauza inflamării laringelui, a coardelor vocale. – Et. nec. Cf.  g u ş ă.

RĂGUŞÍ vb. (reg.) a sitivi, (Mold. şi Transilv.) a (se) ştiri, (fig.) a se dogi, a se hodorogi. (Ai ~ de tot; i-a ~ glasul.)

răguşí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. răguşésc, imperf. 3 sg. răguşeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. răguşeáscă

A RĂGUŞ//Í ~ésc intranz. 1) (despre persoane sau despre animale) A-şi pierde claritatea vocii, producând sunete înfundate. 2) (despre glas, voce, sunete) A deveni mai slab şi mai înfundat. /Orig. nec.