RĂSCULÁT, -Ă, răsculaţi, -te, adj. (Adesea substantivat) Revoltat împotriva unei nedreptăţi sau a unei oprimări. – V. răscula.

RĂSCULÁT adj., s. răzvrătit, rebel, revoltat, (livr.) insurgent, sediţios, (rar) apostat, (reg.) buntuş-nic, sculat, (înv.) burzuluit, răpştit, răsculător, rebelist, revoltant, rocoşan, rocoşelnic, rocoşit, rocoşitor, zavergiu, (înv., prin Mold.) bontaş, (turcism înv.) zurba, zurbagiu, zurbav. (~ţii au trecut la luptă.)

RĂSCULÁ//T ~tă (~ţi, ~te) şi substantival Care s-a ridicat împotriva unei oprimări, a unei nedreptăţi; răzvrătit; rebel. /v. a (se) răscula

rasculat